scorbura banii adunati pentru constructia manastirii si l-a trimis din Rusia in Evia pe ape.Si banii au ajuns cu bine.Un mare sfant al bucuriei. Asa l-am simtit.Si bucuria m-a insotit si la plecarea din manastire.
luni, 30 noiembrie 2009
CUVIOSUL DAVID
scorbura banii adunati pentru constructia manastirii si l-a trimis din Rusia in Evia pe ape.Si banii au ajuns cu bine.Un mare sfant al bucuriei. Asa l-am simtit.Si bucuria m-a insotit si la plecarea din manastire.
luni, 23 noiembrie 2009
UN PRIETEN DRAG IN EVIA
Asa vrea el sa fie prietenul nostru. Un prieten drag situat intr-o insula foarte frumoasa in partea de est a Greciei si intr-un mic orasel numit Procopie. Si m-am simtit ca acasa de-si il vedeam pentru prima data. Parca il stiam si il vazusem din totdeauna. Am simtit in suflet bucuria binecuvantarii lui. Il vedeam in racla asa cum e el intreg si numai inegrit ca marturie a faptului ca a fost ars in foc de turci, dar focul nu i-a distrus nimic. Il vedeam in racla, dar il simteam langa mine prezent si viu, vesel si gata sa sara oricand in ajutor. Asa l-am vazut, asa l-am perceput pe acest mare si minunat sfant IOAN RUSUL. Un chip dulce, o prezenta vie, un mare rugator pentru cei in nevoi. Si liturghia a fost savarsita in romaneste de preotii nostri.Priveam in jur si totul era parca nou si parca cunoscut dintotdeauna. Eram acasa? Sau casa e acolo unde sufletul se simte liber si fericit?
Si aceasta fericire nu o da decat prezenta Duhului Sfant prin acesti sfinti. Lateral intr-un mic paraclis se aflau fesul si centura Sfantului, m-am atins de ele apoi am plecat atrasa ca de un magnet de trupul atat de chinuit candva. Si simteam ca nu ma pot desprinde de racla. Parca as fi vrut sa o iau cu mine si sa plec. Oamenii asteptau tacuti sa le vina randul sa ia binecuvantare de la sfantul si sa-i incredinteze toata durerea sufletului lor. Imi era greu sa plec. Ma durea gandul despartirii. I-am incredintat numele noastre ale tuturor celor pe care ii avem in gand, sa ne aiba in grija si ocrotirea sa, sa ne fie mijlocitor pana la a doua venire a domnului Hristos. Am iesit din mareata bisrica din Procopie. Afara ploua. Si sufletul meu dupa asa o mare bucurie plangea o data cu natura. Te voi mai revedea Sfinte? Intrebarea se inalta spre muntele din apropiere. Dumnezeu stie. Dar in cuget imi aparu un raspuns prietenos. Ma vei chema din nou asa cum mai chemat acum ? Te iubesc prieten drag din Evia.
vineri, 13 noiembrie 2009
DE ZIUA SF. NECTARIE
Plecand din portul Pireu, dupa aproape o ora in care feribotul pluteste lin pe undele limpezi ale Marii Egee ajungem in portul insulei Eghina. O insula mica cu o mare incarcatura spirituala.Pentru ca aici printre cele 365 de biserici se inalta mareata catedrala care adaposteste moastele Sf. Nectarie.Si e ziua lui. O zi de 9 noiembrie in care florile exotice isi etaleaza frumusetea mangaiate de razele dulci ale soarelui.Aici a binevoit acest mare tamaduitor si facator de minuni sa-si lase inima, sa-i bata pana la a doua venire a lui Hristos. A vietuit simplu in modesta camera unde se ruga necontenit. A muncit sa zideasca locas de rugaciune. A iubit si a iertat toate prigonirile nedrepte.Si Dumnezeu i-a dat har peste har, incat numele lui a strabatut pamantul. Azi e sarbatoare. Azi in cantari, cu sobor de preoti capul sfantului impodobit cu flori, aflat intr-un frumos baldachin este purtat in procesiune pe strazile Eghinei. Ramuri de finic sunt asternute in calea sfantului. Si trece procesiunea lasand in urma tuturor, emotii, trairi , minuni si vindecari. Caci sfantul Nectarie imparte cu generozitate binecuvantarile sale peste cei ce il cinstesc si il cheama in rugaciune. Iar noi sa invatam de la el sa iubim pe cei din jur, sa rabdam boli si necazuri cu nadejdea in ajutorul si puterea lui Dumnezeu. Sa ducem o viata placuta Stapanului Ceresc si pentru rugaciunile Sfantului Nectarie sa ajungem sa traim in lumina Imparatiei vesnice de sus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)