marți, 21 iunie 2011

BINECUVANTAREA KEFALONIEI


Departe, in marea Ionica, se afla una dintre cele mai frumoase insule a Greciei. Munti semeti se inalta spre cer si coboara in mare. Aceasta este Kefalonia, cea mai mare din insulele ionice, urmata de Corfu, unde se gasesc moastele intregi ale sfantului si mult iubitului parintele nostru Spiridon, mare facator de minuni si Zakinthos o insula mai mica dar care are un protector mare, sfantul Dionisie. Pinii si vegetatia exotica se combina intr-o armonie perfecta. Intre muntii impaduriti isi fac aparitia mici asezari cu casute albe. Sosele inguste traverseaza in lung si in lat insula facand legatura intre sate, orase si porturi. Oaza de liniste, de frumusete si armonie, un mic pamant minunat, pe intinsul marii albastre se poate numi insula Kefalonia. Mi-am dorit mult sa ajung in acest loc.
Pentru ca aici se afla o biserica ce adaposteste moastele intregi ale Sfantului Gherasim, izgonitorul de demoni. El este binecuvantarea Kefaloniei. El a protejat insula si locuitorii ei dealungul a aproape 500 de ani, de la adormirea sa. Desi provenea dintr-o familie bogata, tatal sau fiind prim ministru si ruda a imparatului si putea avea un viitor stralucit plin de bunastare si bogat in ranguri, a ales o viata simpla nevoindu-se in post si rugaciune, urmand viata sfintilor parinti din Athos si muntele Sinai. La Ierusalim a slujit in biserica Invierii Domnului vreme de 12 ani, umplandu-se de har, de lumina si putere. Apoi a plecat sa intareasca crestinii ortodocsi, pe atunci greu incercati de navalirile cuceritorilor care isi impuneau credinta. A ajuns in cele din urma si in Kefalonia unde s-a nevoit in pesteri, intemeind manastiri, luptand pentru apararea credintei ortodoxe. A stiut sa pretuiasca timpul mantuirii, a luptat sa pastreze si sa desavarseasca aceasta comoara pe care o avem, sufletul, a dispretuit slava omeneasca fugind de onoruri trecatoare si a castigat slava cereasca. A devenit nu un ministru pamantesc, ci ministru al Imparatului Ceresc.

M-am indreptat cu emotie spre biserica unde erau sfintele moaste. Eram in trecere si timpul era foarte scurt. M-am apropiat de racla inchisa si mi-am exprimat dorinta de a atinge papuceii sfantului. Si am avut cinstea sa ni se deschida acea armura de argint care protejeaza racla de sticla si sa ii ating sfintele picioare care au mers pe drumul credintei si al mantuirii. Un sarut, o mica rugaciune si un suspin. Atat am putut darui sfantului in scurtul timp, dar inima si sufletul s-au umplut de acea bucurie si pace launtrica, pe care o da prezenta Duhului Sfant la moastele sfintilor. O maicuta a dat la o parte capacul unui loc care parea un beci adanc si pe care se putea cobora ca pe o scara de incendiu. Aveam sa aflu ca acolo s-a nevoit si a fost inmormantata ,,binecuvantarea” Kefaloniei. Dar Domnul, care preaslaveste pe sfintii sai nu a lasat aceasta lumina ascunsa sub obroc, ci a descoperit-o lumii dandu-i daruri peste daruri, alungand demonii, vindecand si ajutand pe tot omul care ii cere ajutorul in incercari, dureri si necazuri. Ajutorul si minunile lui au strabatut pamantul si multi alerga la sfintele lui moaste pentru tamaduire si implinirea gandurilor bune. Cu parere de rau m-am despartit de Sfantul Gherasim izgonitorul de demoni si mare aparator al Kefaloniei, care impreuna cu sfintii Spiridon si Dionisie protejeaza insulele din marea Ionica. Ei sunt sfinti calatori. Papuceii lor sunt gasiti tociti, iar ei au fost vazuti aevea si in zilele noastre. Sunt multe marturii in acesta privinta. Bucuria, linistea si speranta mi-au invaluit sufletul obosit ce calatoreste pe marea vietii, pentru ca mi-am facut un nou prieten ceresc, care sunt sigura ca nu ma va uita si va mijloci si pentru mine la tronul lui Dumnezeu. Mergand mai departe pe drumul serpuitor din munti, am zarit satul Markopoulos, unde in biserica, la adormirea Maicii Domnuluiapar in fiecare an, in mod miraculos serpii Maicii Domnului. Intra si se urca respectuos pe icoane, asculta liturghia si predica, apoi se retrag imediat dupa slujba, ca sa apara din nou anul urmator. Minuni la vedere. Dar pentru ca sa intelegem trebuie sa avem ochii sufletului deschisi spre dragostea si legea lui Dumnezeu. Plecand din aceasta insula minunata las in urma trairi si impresii deosebite. Feribotul ma poarta alene mai departe, pana ce insula s-a pierdut in orizontul marii. Un sentiment de implinire imi cuprinde fiinta pentru ca Dumnezeu mi-a randuit sa ma inchin, inca unuia din sfintii sai iubiti de pe pamantul Greciei.