marți, 21 iunie 2011

BINECUVANTAREA KEFALONIEI


Departe, in marea Ionica, se afla una dintre cele mai frumoase insule a Greciei. Munti semeti se inalta spre cer si coboara in mare. Aceasta este Kefalonia, cea mai mare din insulele ionice, urmata de Corfu, unde se gasesc moastele intregi ale sfantului si mult iubitului parintele nostru Spiridon, mare facator de minuni si Zakinthos o insula mai mica dar care are un protector mare, sfantul Dionisie. Pinii si vegetatia exotica se combina intr-o armonie perfecta. Intre muntii impaduriti isi fac aparitia mici asezari cu casute albe. Sosele inguste traverseaza in lung si in lat insula facand legatura intre sate, orase si porturi. Oaza de liniste, de frumusete si armonie, un mic pamant minunat, pe intinsul marii albastre se poate numi insula Kefalonia. Mi-am dorit mult sa ajung in acest loc.
Pentru ca aici se afla o biserica ce adaposteste moastele intregi ale Sfantului Gherasim, izgonitorul de demoni. El este binecuvantarea Kefaloniei. El a protejat insula si locuitorii ei dealungul a aproape 500 de ani, de la adormirea sa. Desi provenea dintr-o familie bogata, tatal sau fiind prim ministru si ruda a imparatului si putea avea un viitor stralucit plin de bunastare si bogat in ranguri, a ales o viata simpla nevoindu-se in post si rugaciune, urmand viata sfintilor parinti din Athos si muntele Sinai. La Ierusalim a slujit in biserica Invierii Domnului vreme de 12 ani, umplandu-se de har, de lumina si putere. Apoi a plecat sa intareasca crestinii ortodocsi, pe atunci greu incercati de navalirile cuceritorilor care isi impuneau credinta. A ajuns in cele din urma si in Kefalonia unde s-a nevoit in pesteri, intemeind manastiri, luptand pentru apararea credintei ortodoxe. A stiut sa pretuiasca timpul mantuirii, a luptat sa pastreze si sa desavarseasca aceasta comoara pe care o avem, sufletul, a dispretuit slava omeneasca fugind de onoruri trecatoare si a castigat slava cereasca. A devenit nu un ministru pamantesc, ci ministru al Imparatului Ceresc.

M-am indreptat cu emotie spre biserica unde erau sfintele moaste. Eram in trecere si timpul era foarte scurt. M-am apropiat de racla inchisa si mi-am exprimat dorinta de a atinge papuceii sfantului. Si am avut cinstea sa ni se deschida acea armura de argint care protejeaza racla de sticla si sa ii ating sfintele picioare care au mers pe drumul credintei si al mantuirii. Un sarut, o mica rugaciune si un suspin. Atat am putut darui sfantului in scurtul timp, dar inima si sufletul s-au umplut de acea bucurie si pace launtrica, pe care o da prezenta Duhului Sfant la moastele sfintilor. O maicuta a dat la o parte capacul unui loc care parea un beci adanc si pe care se putea cobora ca pe o scara de incendiu. Aveam sa aflu ca acolo s-a nevoit si a fost inmormantata ,,binecuvantarea” Kefaloniei. Dar Domnul, care preaslaveste pe sfintii sai nu a lasat aceasta lumina ascunsa sub obroc, ci a descoperit-o lumii dandu-i daruri peste daruri, alungand demonii, vindecand si ajutand pe tot omul care ii cere ajutorul in incercari, dureri si necazuri. Ajutorul si minunile lui au strabatut pamantul si multi alerga la sfintele lui moaste pentru tamaduire si implinirea gandurilor bune. Cu parere de rau m-am despartit de Sfantul Gherasim izgonitorul de demoni si mare aparator al Kefaloniei, care impreuna cu sfintii Spiridon si Dionisie protejeaza insulele din marea Ionica. Ei sunt sfinti calatori. Papuceii lor sunt gasiti tociti, iar ei au fost vazuti aevea si in zilele noastre. Sunt multe marturii in acesta privinta. Bucuria, linistea si speranta mi-au invaluit sufletul obosit ce calatoreste pe marea vietii, pentru ca mi-am facut un nou prieten ceresc, care sunt sigura ca nu ma va uita si va mijloci si pentru mine la tronul lui Dumnezeu. Mergand mai departe pe drumul serpuitor din munti, am zarit satul Markopoulos, unde in biserica, la adormirea Maicii Domnuluiapar in fiecare an, in mod miraculos serpii Maicii Domnului. Intra si se urca respectuos pe icoane, asculta liturghia si predica, apoi se retrag imediat dupa slujba, ca sa apara din nou anul urmator. Minuni la vedere. Dar pentru ca sa intelegem trebuie sa avem ochii sufletului deschisi spre dragostea si legea lui Dumnezeu. Plecand din aceasta insula minunata las in urma trairi si impresii deosebite. Feribotul ma poarta alene mai departe, pana ce insula s-a pierdut in orizontul marii. Un sentiment de implinire imi cuprinde fiinta pentru ca Dumnezeu mi-a randuit sa ma inchin, inca unuia din sfintii sai iubiti de pe pamantul Greciei.

luni, 24 mai 2010

Sfantul din Zakinthos

    
       Creatia lui Dumnezeu e minunata. O imbinare perfecta de armonie si culoare. Ne-a lasat tot ce e mai frumos ca sa ne bucuram si sa-l slavim.
       Un astfel de loc minunat este si insula Zakinthos, scaldata de apele limpezi de un albastru turcoaz a Marii Ionice. Traversand Grecia si indreptandu-ne spre sud vest, din portul Kilini al Peloponezului, ai posibilitatea dupa un drum de aproximativ o ora si jumatate cu feribotul pe mare, sa ajungi in insula denumita de vechii venetieni “Floarea orientului.”
       Impodobita cu o vegetatie bogata de pini, maslini si portocali, cu flori multicolore si parfumate, aerul exotic in care palmierii strajuiesc imprejurimile, stradutele inguste cu cladiri pitoresti ale localitatilor, fac din Zakinthos un loc minunat.
       Chiar din portul Zante al capitalei se poate observa o catedrala mareata cu un turn foarte inalt. Aici se afla moastele intregi ale unui mare sfant mai putin mediatizat la noi, sfant protector al insulei care impreuna cu sfantul Spiridon si sfantul Gherasim al Kefaloniei apara insulele ionice.
       Am pasit cu emotie in somptuasa catedrala cautand cu privirea locul unde se afla sfantul. Cineva m-a indrumat spre paraclisul de langa altarul bisericii. Ajunsesem prea tarziu. Preotii tocmai inchideau racla si nu ne-au observat. Am intrat in paraclisul bogat ce continea sculpturi fine acoperite cu foite de aur. Undeva pe bolta era pictat sfantul ierarh Dionisie intre doi ingeri. La mijlocul paraclisului se gasea racla de argint inchisa. Deoparte si de alta ardeau doua candele. Un crampei de pace liniste si bucurie mi-a cuprins sufletul. Nu stiam multe lucruri despre el, dar am simtit sfintenia locului. Cineva a intrebat la ce ora se deschide racla din nou. Ni s-a comunicat ca nu exista o ora fixa si nu se stia momentul cand se va mai deschide in ziua respectiva. Nu puteam astepta prea mult. Un sentiment de neimplinire si parere de rau imi cuprinse fiinta. Veneam pentru prima si poate pentru ultima oara in acest loc indepartat al Greciei si tare as fi dorit sa il vad pe acest ocrotitor respectat si iubit al insulei. Pentru ca trupul sau neputrezit este purtat cu tot respectul cuvenit de doua ori pe an in august si decembrie intr-o mare procesiune. Ca si sf Spiridon el este scos in picioare.Cineva din personalul bisericii se intoarce si ne intreaba daca suntem ortodocsi. Cand au aflat ca suntem romani au devenit parca si mai binevoitori si ne-au rugat sa asteptam. Au intrat apoi 2 preoti in vesminte, au cantat tropare, au cadit, dupa care cu multa evlavie au deschis capacul si partile laterale ale raclei. Aveam sa vad pe sfantul acesta minunat. In picioare avea papucei, pe care am inteles ca trebuie sa ii schimbe din cand in cand, deoarce ii gasesc tociti , cu firicele de iarba si alge lipite pe talpa. Vesmantul i se uzeaza. Aveam sa aflu mai tarziu ca racla se deschide uneori foarte greu sau deloc, pentru ca uneori sfantul este plecat in ajutorul celor care il cheama.
          Am sarutat papucelul, mi-am spus necazurile ca unui bun prieten si am simtit salutul si binecuvantarea lui. Corpul neputrezit de aproape 500 de ani imprastie o miresma de flori si tamiie. Un episcop al iertarii, al milei, al dragostei. Imlinind cuvantul Domnului in viata sa, lupta cea buna a luptat si vesnicia Raiului a castigat. Am plecat cu greu de acolo.Aceasi senzatie de parere de rau ca te desparti de cineva drag. Sa dea Dumnezeu ca sfantul Dionisie al Zakinthosului sa ne calauzesca mereu pasii pe caile intortochiate ale vietii si sa fie mijlocitor la tronul lui Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noaste.

luni, 10 mai 2010

IN VIZITA LA SF. APOSTOL TIT

 
        Stiam putine lucruri despre Creta, o frumoasa insula a Greciei, aflata la peste 100 Km departare de continent. Am aflat insa ca acolo se afla o biserica mareata, ridicata in cinstea sf. apostol Tit, cel care alaturi de sf.apostol Pavel a propovaduit cu timp si fara timp invataturile Domnului nostru Iisus Hristos in lungi si obositoare calatorii misionare. El a avut ocazia sa il vada pe Iisus propovaduind multimilor, facand nenumarate minuni. A fost in Ierusalim in saptamana patimilor, l-a vazut inaltandu-se la cer si l-a auzit pe sf. apostol Petru vorbind multimilor in diferite limbi dupa Rusalii.
       Dar se pare ca misiunea sa a fost alaturi de sf apostol Pavel, iar in Creta locul natal, s-a reantors dupa ce marele apostol a patimit la Roma. Aici a hirotonit preoti si diaconi care au pastrat nealterata credinta, desi insula a avut o istorie zbuciumata. Cretanii sunt oameni primitori si calzi, mandrii de originea lor
      Avionul m-a purtat alene peste apele unduietoare ale marii Egee. Cerul fiind senin am admirat muntele Athos, am trecut pe langa insula Evia, trimitand un gand bun si o rugaciune catre sf. Ioan Rusu si sf. David, apoi intre multitunea de insule mici care apareau ca niste pete pe fondul stralucitor al marii am zarit insula Eghina ocrotita de sf Nectarie.
      La aterizarea in capitala Heraclion am simtit o usurare si o bucurie tainica. Intrasem sub protectia marelui ocrotitor al insulei sf. apostol Tit. Cu multa caldura am primit explicatii despre biserica sfantului. Am trecut pe langa un impunator si frumos vechi port venetian, apoi pe strada centrala si in sfarsit catedrala. Am pasit cu emotie. Mare si frumoasa, dar eu il cautam cu privirea pe sfant. Am avut un sentiment de usurare cand cineva m-a atentionat ca exista lateral o incapere mica, de fapt un paraclis care adaposteste capul sfantului. O liniste tainica, o lumina dulce se cobora peste baldachinul in care salasluia capul sf. apostol Tit. Imprastia har, putere, tamaduire. Il simteai pe sfant si binecuvantarea se revarsa in toata fiinta, facand trupul sa fie cuprins de un fior divin. Asa sunt sfintele moaste, sfintitoare, iti aprind lumina din candela sufletului dar depinde de noi cum si cat pastram mai apoi lumina cereasca. Am plecat cu greu si cu parere de rau de langa sf apostol, rugandu-l sa ma aduca cu bine in tara. Sufletul parca zbura. Am atins unele dintre cele mai vechi moaste, acele ale unui apostol a lui Dumnezeu. Fie ca binecuvantarea sa, să se reverse peste noi toti si sa mijloceasca necontenit pentru mantuirea sufletelor noastre.

marți, 1 decembrie 2009

SF. EFREM CEL NOU



     Un drum de la Atena duce spre o destinatie noua.  Nu era in plan, dar Dumnezeu a randuit asa. Chemarea sfintilor?  Mare este mila Domnului pentru noi pacatosii. In marea Sa bunatate ne deschide toate drumurile spre mantuire si ne arata marturii vii.  Oameni care au invins slabiciunile trupului, care au luptat avand unica tinta mantuirea.  Au iubit pe Hristos, i-au urmat si au biruit.  Dar noi ?
     In sfarsit am ajuns intr-o localitate denumita Nea Makri - Atica (Colina Neprihanitilor) , unde se afla manastirea in care se gaseste Sf.  Efrem cel nou, grabnic ajutator intru toate nevoile si mare facator de minuni.
O manastire de piatra in stil grecesc. Intr-un mic paraclis lateral se gaseste o parte din copacul care a constituit locul pe care s-a jertfit acest mare Sfant. A rabdat indelung torturi de la cei necredinciosi pana si-a dat sufletul in mana lui Dumnezeu.
    In biserica, in parte stanga se afla o capela, unde o candela sta de veghe la mormantul Sf. Efrem. In partea dreapta se afla moastele intregi ale minunatului Sfant. O racla, Sfantul si fotografia maicutei care a avut chemarea sa duca pana la capat planul de a face cunoscuta lucrarea acestui Marturisitor al Domnului. Pasesc cu emotie. In minte mi-au aparut brusc randurile citite din cartea in care se povestea despre descoperirea, aratarile minunate si minuni ale Sfantului Efrem.  Am simtit mustrarea constiintei pentru faptul, ca desi am citit si am luat cunostinta despre acest Sfant nou, l-am tratat cu indiferenta. Am pus cartea in bibloteca si am uitat de ea. Dar Sfantul a mijlocit sa vin sa-l vad cu adevarat, sa ii simt sfintenia de aproape, sa ma ating de sfanta racla si sa iau binecuvantare. De atunci nu il mai pot uita.O mare incarcatura spirituala si o abundenta de duh sfant iti aprinde flacara sufletului. Acesta e darul Domnului pentru pelerini, dar depinde apoi de tine, ca om cat timp vei mentine aceasta flacara. Cat va straluci lumina ei ?
 

luni, 30 noiembrie 2009

CUVIOSUL DAVID



Urcam pe drumurile din muntii Eviei. Peisajele sunt pline de farmec. Am ajuns la o manastire greceasca foarte ospitaliera. Ne-au intampinat cu cafea, rahat si multe dulciuri.Undeva in lateral, sub o icoana care o reprezenta pe Maica Domnului stand de vorba cu un batran calugar, curgea apa. Mi s-a spus ca acela este izvorul sfantului David. De la intrarea in manastire am simtit o stare de liniste, de pace si o bucurie inexplicabila imi inunda sufletul. Simteam prezenta acestui mare sfant facator de minuni, despre care nu stiam nimic. Am vazut in schimb lasate spre marturie, la icoana sa carje ale celor care s-au vindecat. Undeva in fata capul Sf David era pus spre inchinare. Am aflat apoi ca i se spunea " Copilul Inaintemergatorului ". Atunci cand era mic a fost surprins stand de vorba cu Sf Ioan Botezatorul. Tot el a fost acela care a pecetluit un trunchi de copac, dupa ce a introdus in
scorbura banii adunati pentru constructia manastirii si l-a trimis din Rusia in Evia pe ape.Si banii au ajuns cu bine.Un mare sfant al bucuriei. Asa l-am simtit.Si bucuria m-a insotit si la plecarea din manastire.

luni, 23 noiembrie 2009

UN PRIETEN DRAG IN EVIA

   Asa vrea el sa fie prietenul nostru. Un prieten drag situat intr-o insula foarte frumoasa in partea de est a Greciei si intr-un mic orasel numit Procopie. Si m-am simtit ca acasa de-si il vedeam pentru prima data. Parca il stiam si il vazusem din totdeauna. Am simtit in suflet bucuria binecuvantarii lui. Il vedeam in racla asa cum e el intreg si numai inegrit ca marturie a faptului ca a fost ars in foc de turci, dar focul nu i-a distrus nimic. Il vedeam in racla, dar il simteam langa mine prezent si viu, vesel si gata sa sara oricand in ajutor. Asa l-am vazut, asa l-am perceput pe acest mare si minunat sfant IOAN RUSUL. Un chip dulce, o prezenta vie, un mare rugator pentru cei in nevoi. Si liturghia a fost savarsita in romaneste de preotii nostri.Priveam in jur si totul era parca nou si parca cunoscut dintotdeauna. Eram acasa? Sau casa e acolo unde sufletul se simte liber si fericit?
Si aceasta fericire nu o da decat prezenta Duhului Sfant prin acesti sfinti. Lateral intr-un mic paraclis se aflau fesul si centura Sfantului,  m-am atins de ele apoi am plecat atrasa ca de un magnet de trupul atat de chinuit candva. Si simteam ca nu ma pot desprinde de racla. Parca as fi vrut sa o iau cu mine si sa plec. Oamenii asteptau tacuti sa le vina randul sa ia binecuvantare de la sfantul si sa-i incredinteze toata durerea sufletului lor. Imi era greu sa plec. Ma durea gandul despartirii. I-am incredintat numele noastre ale tuturor celor pe care ii avem in gand, sa ne aiba in grija si ocrotirea sa, sa ne fie mijlocitor pana la a doua venire a domnului Hristos. Am iesit din mareata bisrica din Procopie. Afara ploua. Si sufletul meu dupa asa o mare bucurie plangea o data cu natura. Te voi mai revedea Sfinte? Intrebarea se inalta spre muntele din apropiere. Dumnezeu stie. Dar in cuget imi aparu un raspuns prietenos. Ma vei chema din nou asa cum mai chemat acum ? Te iubesc prieten drag din Evia.

vineri, 13 noiembrie 2009

DE ZIUA SF. NECTARIE




     Plecand din portul Pireu, dupa aproape o ora in care feribotul pluteste lin pe undele limpezi ale Marii Egee ajungem in portul insulei Eghina. O insula mica cu o mare incarcatura spirituala.Pentru ca aici printre cele 365 de biserici se inalta mareata catedrala care adaposteste moastele Sf. Nectarie.Si e ziua lui. O zi de 9 noiembrie in care florile exotice isi etaleaza frumusetea mangaiate de razele dulci ale soarelui.Aici a binevoit acest mare tamaduitor si facator de minuni sa-si lase inima, sa-i bata pana la a doua venire a lui Hristos. A vietuit simplu in modesta camera unde se ruga necontenit. A muncit sa zideasca locas de rugaciune. A iubit si a iertat toate prigonirile nedrepte.Si Dumnezeu i-a dat har peste har, incat numele lui a strabatut pamantul. Azi e sarbatoare. Azi  in cantari, cu sobor de preoti capul sfantului impodobit cu flori, aflat intr-un frumos baldachin este purtat in procesiune pe strazile Eghinei. Ramuri de finic sunt asternute in calea sfantului. Si trece procesiunea lasand in urma tuturor, emotii, trairi , minuni si vindecari. Caci sfantul Nectarie imparte cu generozitate binecuvantarile sale peste cei ce il cinstesc si il cheama in rugaciune. Iar noi sa invatam de la el sa iubim pe cei din jur, sa rabdam boli si necazuri cu nadejdea in ajutorul si puterea lui Dumnezeu. Sa ducem o viata placuta Stapanului Ceresc si pentru rugaciunile Sfantului Nectarie sa ajungem sa traim in lumina Imparatiei vesnice de sus.