luni, 23 noiembrie 2009

UN PRIETEN DRAG IN EVIA

   Asa vrea el sa fie prietenul nostru. Un prieten drag situat intr-o insula foarte frumoasa in partea de est a Greciei si intr-un mic orasel numit Procopie. Si m-am simtit ca acasa de-si il vedeam pentru prima data. Parca il stiam si il vazusem din totdeauna. Am simtit in suflet bucuria binecuvantarii lui. Il vedeam in racla asa cum e el intreg si numai inegrit ca marturie a faptului ca a fost ars in foc de turci, dar focul nu i-a distrus nimic. Il vedeam in racla, dar il simteam langa mine prezent si viu, vesel si gata sa sara oricand in ajutor. Asa l-am vazut, asa l-am perceput pe acest mare si minunat sfant IOAN RUSUL. Un chip dulce, o prezenta vie, un mare rugator pentru cei in nevoi. Si liturghia a fost savarsita in romaneste de preotii nostri.Priveam in jur si totul era parca nou si parca cunoscut dintotdeauna. Eram acasa? Sau casa e acolo unde sufletul se simte liber si fericit?
Si aceasta fericire nu o da decat prezenta Duhului Sfant prin acesti sfinti. Lateral intr-un mic paraclis se aflau fesul si centura Sfantului,  m-am atins de ele apoi am plecat atrasa ca de un magnet de trupul atat de chinuit candva. Si simteam ca nu ma pot desprinde de racla. Parca as fi vrut sa o iau cu mine si sa plec. Oamenii asteptau tacuti sa le vina randul sa ia binecuvantare de la sfantul si sa-i incredinteze toata durerea sufletului lor. Imi era greu sa plec. Ma durea gandul despartirii. I-am incredintat numele noastre ale tuturor celor pe care ii avem in gand, sa ne aiba in grija si ocrotirea sa, sa ne fie mijlocitor pana la a doua venire a domnului Hristos. Am iesit din mareata bisrica din Procopie. Afara ploua. Si sufletul meu dupa asa o mare bucurie plangea o data cu natura. Te voi mai revedea Sfinte? Intrebarea se inalta spre muntele din apropiere. Dumnezeu stie. Dar in cuget imi aparu un raspuns prietenos. Ma vei chema din nou asa cum mai chemat acum ? Te iubesc prieten drag din Evia.