Sfantul din Zakinthos

    

       Creatia lui Dumnezeu e minunata. O imbinare perfecta de armonie si culoare. Ne-a lasat tot ce e mai frumos ca sa ne bucuram si sa-l slavim.

       Un astfel de loc minunat este si insula Zakinthos, scaldata de apele limpezi de un albastru turcoaz a Marii Ionice. Traversand Grecia si indreptandu-ne spre sud vest, din portul Kilini al Peloponezului, ai posibilitatea dupa un drum de aproximativ o ora si jumatate cu feribotul pe mare, sa ajungi in insula denumita de vechii venetieni “Floarea orientului.”

       Impodobita cu o vegetatie bogata de pini, maslini si portocali, cu flori multicolore si parfumate, aerul exotic in care palmierii strajuiesc imprejurimile, stradutele inguste cu cladiri pitoresti ale localitatilor, fac din Zakinthos un loc minunat.

       Chiar din portul Zante al capitalei se poate observa o catedrala mareata cu un turn foarte inalt. Aici se afla moastele intregi ale unui mare sfant mai putin mediatizat la noi, sfant protector al insulei care impreuna cu sfantul Spiridon si sfantul Gherasim al Kefaloniei apara insulele ionice.

       Am pasit cu emotie in somptuasa catedrala cautand cu privirea locul unde se afla sfantul. Cineva m-a indrumat spre paraclisul de langa altarul bisericii. Ajunsesem prea tarziu. Preotii tocmai inchideau racla si nu ne-au observat. Am intrat in paraclisul bogat ce continea sculpturi fine acoperite cu foite de aur. Undeva pe bolta era pictat sfantul ierarh Dionisie intre doi ingeri. La mijlocul paraclisului se gasea racla de argint inchisa. Deoparte si de alta ardeau doua candele. Un crampei de pace liniste si bucurie mi-a cuprins sufletul. Nu stiam multe lucruri despre el, dar am simtit sfintenia locului. Cineva a intrebat la ce ora se deschide racla din nou. Ni s-a comunicat ca nu exista o ora fixa si nu se stia momentul cand se va mai deschide in ziua respectiva. Nu puteam astepta prea mult. Un sentiment de neimplinire si parere de rau imi cuprinse fiinta. Veneam pentru prima si poate pentru ultima oara in acest loc indepartat al Greciei si tare as fi dorit sa il vad pe acest ocrotitor respectat si iubit al insulei. Pentru ca trupul sau neputrezit este purtat cu tot respectul cuvenit de doua ori pe an in august si decembrie intr-o mare procesiune. Ca si sf Spiridon el este scos in picioare.Cineva din personalul bisericii se intoarce si ne intreaba daca suntem ortodocsi. Cand au aflat ca suntem romani au devenit parca si mai binevoitori si ne-au rugat sa asteptam. Au intrat apoi 2 preoti in vesminte, au cantat tropare, au cadit, dupa care cu multa evlavie au deschis capacul si partile laterale ale raclei. Aveam sa vad pe sfantul acesta minunat. In picioare avea papucei, pe care am inteles ca trebuie sa ii schimbe din cand in cand, deoarce ii gasesc tociti , cu firicele de iarba si alge lipite pe talpa. Vesmantul i se uzeaza. Aveam sa aflu mai tarziu ca racla se deschide uneori foarte greu sau deloc, pentru ca uneori sfantul este plecat in ajutorul celor care il cheama.

          Am sarutat papucelul, mi-am spus necazurile ca unui bun prieten si am simtit salutul si binecuvantarea lui. Corpul neputrezit de aproape 500 de ani imprastie o miresma de flori si tamiie. Un episcop al iertarii, al milei, al dragostei. Imlinind cuvantul Domnului in viata sa, lupta cea buna a luptat si vesnicia Raiului a castigat. Am plecat cu greu de acolo.Aceasi senzatie de parere de rau ca te desparti de cineva drag. Sa dea Dumnezeu ca sfantul Dionisie al Zakinthosului sa ne calauzesca mereu pasii pe caile intortochiate ale vietii si sa fie mijlocitor la tronul lui Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noaste.