Stiam putine lucruri despre Creta, o frumoasa insula a Greciei, aflata la peste 100 Km departare de continent. Am aflat insa ca acolo se afla o biserica mareata, ridicata in cinstea sf. apostol Tit, cel care alaturi de sf.apostol Pavel a propovaduit cu timp si fara timp invataturile Domnului nostru Iisus Hristos in lungi si obositoare calatorii misionare. El a avut ocazia sa il vada pe Iisus propovaduind multimilor, facand nenumarate minuni. A fost in Ierusalim in saptamana patimilor, l-a vazut inaltandu-se la cer si l-a auzit pe sf. apostol Petru vorbind multimilor in diferite limbi dupa Rusalii.
Dar se pare ca misiunea sa a fost alaturi de sf apostol Pavel, iar in Creta locul natal, s-a reantors dupa ce marele apostol a patimit la Roma. Aici a hirotonit preoti si diaconi care au pastrat nealterata credinta, desi insula a avut o istorie zbuciumata. Cretanii sunt oameni primitori si calzi, mandrii de originea lor
Avionul m-a purtat alene peste apele unduietoare ale marii Egee. Cerul fiind senin am admirat muntele Athos, am trecut pe langa insula Evia, trimitand un gand bun si o rugaciune catre sf. Ioan Rusu si sf. David, apoi intre multitunea de insule mici care apareau ca niste pete pe fondul stralucitor al marii am zarit insula Eghina ocrotita de sf Nectarie.
La aterizarea in capitala Heraclion am simtit o usurare si o bucurie tainica. Intrasem sub protectia marelui ocrotitor al insulei sf. apostol Tit. Cu multa caldura am primit explicatii despre biserica sfantului. Am trecut pe langa un impunator si frumos vechi port venetian, apoi pe strada centrala si in sfarsit catedrala. Am pasit cu emotie. Mare si frumoasa, dar eu il cautam cu privirea pe sfant. Am avut un sentiment de usurare cand cineva m-a atentionat ca exista lateral o incapere mica, de fapt un paraclis care adaposteste capul sfantului. O liniste tainica, o lumina dulce se cobora peste baldachinul in care salasluia capul sf. apostol Tit. Imprastia har, putere, tamaduire. Il simteai pe sfant si binecuvantarea se revarsa in toata fiinta, facand trupul sa fie cuprins de un fior divin. Asa sunt sfintele moaste, sfintitoare, iti aprind lumina din candela sufletului dar depinde de noi cum si cat pastram mai apoi lumina cereasca. Am plecat cu greu si cu parere de rau de langa sf apostol, rugandu-l sa ma aduca cu bine in tara. Sufletul parca zbura. Am atins unele dintre cele mai vechi moaste, acele ale unui apostol a lui Dumnezeu. Fie ca binecuvantarea sa, să se reverse peste noi toti si sa mijloceasca necontenit pentru mantuirea sufletelor noastre.
